Romania Pitoreasca - Ioan Pivoda, Regruparea finala

Descriere
Opinii (0)

Citind „Regruparea finală” m-am bucurat să constat că masivul Piatra Craiului nu a rămas o simplă imagine în amintirea celor care l-au parcurs! Acest munte atât de frumos a pătruns în sufletele și inimile oamenilor de munte care trăiesc la poalele lui. Privindu-l la apus de soare ai impresia că este nava amiral a vreunei flote regale…

Guriță (autorul) ne-a dovedit din plin acest adevăr, scriind aceastăcarte mai mult cu sufletul decât cu mintea! Trebuie să recunosc că mi-am petrecut multe momente din agitata mea viață de alpinist și salvator montan pe acest munte. Chiar și acum, după trecerea atâtor ani, retrăiesc cu aceeași intensitate, amintindu-mi de ele, aventurile tinereții.

Mulți reprezentanți ai mediului alpin se întrebau cum de este posibil ca din această zonă să apară în fiecare an noi alpiniști atât de talentați. Răspunsul, în opinia mea, este acela că acest munte te provoacă nu numai să îl escaladezi, ci mai ales să îl descoperi și să îl cunoști în cele mai mici detalii. Cred că acesta a fost unul dintre motivele care l-au inspirat și pe autor să facă o prezentare în detaliu a masivului și a activității și carierei sale de alpinist. Alpinismul, cel mai frumos și bărbătesc sport, a creat caractere puternice, autorul fiind chiar el unul dintre acești oameni deosebiți.

A început alpinismul ca amator și foarte repede a trecut la practicarea acestui sport la nivel de performanță. Rezultatele în sportul de performanță, deci și în alpinism, nu se pot obține decât printr-o pregătire specifică și printr-o muncă asiduă. Cei din nucleul Zărnești au demonstrat că numai talentul nu este suficient și că, pentru a obține rezultatele dorite, este nevoie de multă voință și ambiție. Talentați, ambițioși și foarte muncitori, timp de mai mulți ani au dominat net etapele din Campionatul Național de Alpinism.

„Regruparea finală” descrie cu lux de amănunte aventurile pe care autorul le-a trăit parcurgând traseele de alpinism din țară. A început, în mod evident, cu cele din Piatra Craiului. Pe măsură ce a început săcapete experiență, a escaladat marii pereți din Bucegi, Retezat, Cheile Bicazului. A urcat treaptă cu treaptă în ierarhia alpinismului românesc, devenind în final un adevărat model și mentor al tinerilor iubitori de munte și alpinism.

Pe lângă descrierea modului în care se practica alpinismul în acele vremuri – destul de tulburi, ar fi de părere cititorii tineri, autorul ne face cunoștință cu multe din personajele care au scris istorie în activitatea alpină. Cinste lui! Nu uită să prezinte însă și evenimentele neplăcute, unele chiar tragice, care i-au marcat viața de alpinist. Sunt foarte interesante descrierile acestor întâmplări nefericite care, în loc să îl descurajeze, l-au călit și l-au ajutat să se formeze ca om.

O parte importantă a cărții se referă la formarea și activitatea echipelor Salvamont. Echipa din Zărnești a avut un rol extrem de important în organizarea acțiunilor de salvare din masivul Piatra Craiului. Lipsa echipamentelor tehnice nu a împiedicat derularea acțiunilor în cele mai bune condiții. Spre exemplu, membrii formației condusă de nea Traian Flucuș au inventat, în acele condiții de lipsuri teribile, transportul pe Târșar. Acesta era un fel de targă făcută din mai multe crengi de copac pe care era așezat accidentatul, iar salvamontiștii trăgeau Târșarul pe potecă.

Actualmente, echipa din Zărnești participă la cele mai grele acțiuni de salvare, indiferent de anotimp, fiind considerată una dintre cele mai bune din țară.

Apreciez că volumul de față poate fi considerat un scurt dar amănunțit istoric atât al alpinismului, cât și al Salvamontului din România. Măbucură faptul că autorul a decis să nu își închidă experiența dobândităpe parcursul atâtor ani într-un seif, ci caută permanent să o transmităgenerațiilor care vin, atât teoretic, cât și practic.